Cercetarile arheologice au demonstrat existenta unei populatii stabile inca din anii 1900 i.Hr..Pe teritoriul comunei s-au gasit monede apartinand primelor formatiuni statale ale Moldovei. Populatia daca romanizata autohtona si-a continuat existenta la adapostul codrilor seculari ai Moldovei.

Satul Halaucesti, spre deosebire de multe late localitati cu populatie catolica, ce apartineau manastirilor, a fost proprietatea unor familii boieresti de la prima atestare documentara si pana la reforma agrara din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. In aceste conditii, istoria satului este strans legata de stapanul mosiei. Cei mai multi dintre ei au fost foarte bogati, ocupand funtii importante in aparatul de stat. Printre acestia putem enumera: Sandru, membru al Sfatului Domnesc al lui Alexandru cel Bun, marele logofat Dumitrasco Stefan, tatal domnului Moldovei, Gheorghe Stefa, paharnicul Constantin Strurza, logofatul Mihail Strurza si multi altii.

  O caracteristica a acestui sat este data de complexitatea etnica si confesionala. In decursul timpului, s-au asezat langa romanii ortodocsi si catolici din tarile din jur oameni veniti in cautare de lucru si conditii mai bune de trai. Stimulati de domnie prin scutirile de plata birului pe un termen limitat, dar suficient pentru a avea timpul necesar injgebarii unei gospodarii, acesti straini s-au integrat repede in viata comunitatii. Citind numele din statisiticile oficiale, se observa, cu destula usurinta,etnia si zonele din care vin. Cei mai multi sunt „ungureni”, adica veniti din zona Transilvaniei. Nu lipsesc secuii, lipovenii, rusii, mazurii, germanii, grecii si evreii.

  Teritoriul satului Halaucesti nu a cunoscut o cercetare arheologica sistematica, de aceea si informatiile referitoare la existenta activitatilor omenesti pana la inceputul secolului al XV-lea sunt reduse.  In 1983, cu prilejul documentarii la fata locului in vederea intocmirii Repertoriului arheologic al judetului Iasi, Vasile Chirica si Marcel Tanasachi au descoperit mai multe puncte arheologice. Din urmele materiale gasite la suprafata solului, se poate spune ca primele manifestari ale locuirii in aceasta zona sunt inca  din neolitic. Cultura Cucuteni este bine reprezentata. In cimitirul ortodox al satului, cu prilejul saparii gropilor pentru morminte, au fost scoase la lumina mai multe resturi ceramice apartinand acestei culturi. Asezari cucuteniene au mai fost semnalate pe Dealul Crucii, in punctul „La Izvor”, si la „Rapa lui Costache”.

  Arheologii au identificat prezenta, in sec. al XV-lea, a altor sate cum ar fi Codreni, Iurcesti, Poganesti, astazi disparute. Numele satului este intalnit si in documentele din secolele XVI-XVII.  Prima atestare documentara a satului Halaucesti este din 24 aprilie 1520. In anul 1823, satul numara 283 de locuitori, pentru ca in 1900, cifra sa ajunga la 2178. Remarcam ca, pentru perioadele mentionate, populatia Halaucestiului era si relativ numeroasa.

  Barbatii satului au luat parte la razboaiele care au marcat istoria noastra moderna :razboiul de independenta (1877-1878), primul razboi mondial (1916-1918) si al doilea razboi mondial (1940-1045).